Inceputurile

Cerul, un loc plin de mistere nebănuite, o realitate invizibilă ochilor noştri, o lume incapabilă de descoperit, o lume a îngerilor şi fiinţelor cereşti. Dacă cineva mi-ar fi povestit despre îngeri căzuţi şi alte fiinţe magice, nu aş fi crezut, dar acum totul îmi este limpede în faţa ochilor.

Hyperion stăpân peste toate, destinul oricărui lucru care are suflare sta în mâna lui- stătea pe tron lângă, Abissy"prăpastia care desparte lumea cerească de cea pământească.

Îngerii veneau şi plecau, îşi fluturau aripile albe, totul era liniştit până când... dom depărtare o lumină puternică, de o culoare roşie, aproape sângerie se apropia.


Hyperion s-a ridicat de pe tron, privind spre lumină roşie care se apropia, observând că culoarul de un alb imaculat, devenea plin de pete de culoare roşie. Hyperion privea cum petele de sânge se apropiau, El ştia deja ce se întâmplase. În faţa lui stăteau doi gardieni-înger, lumina lor strălucea cu un alb imaculat, iar în mijlocul acestora se afla Samael, un înger semi-pur, născut dintr-un înger şi un demon.

Spre deosebire de alţi îngeri, Samael avea o frumuseţe aparte, culoarea părului era albă ca zăpadă, buzele arcuite drept pe faţă, lacrimile sale erau curate ca apa izvorului, dar ceea ce îl caracteriza pe Samael, erau ochii, culoarea ochilor săi erau de un albastru aproape transparent, parcă te oglindeai în ochii săi când îl priveai, dar tăcerea fusese întreruptă de către Hyperion.

- Ce se întâmplă, ce a făcut acest semi-pur pentru a fi adus înaintea mea? Întrebase răspicat Hyperion.

Samandriel un gardian care îl însoţea pe Samael făcuse un pas în faţa, între timp ce aripile semi îngerului îşi pierdeau strălucirea, dar şi forţa, lăsându-se astfel în jos.

Aniel începu să vorbească, Hyperion îl privea pe condamnat, acesta stătea cu privirea aplecată, El ştia deja că acest înger conceput dintr-un înger şi demon încercase să fure "Cartea Cunoaşterii, şi că fusese responsabil de moartea îngerului gardian care o păzea. La sfârşitul frazei lui Samandriel, Hyperion se ridicase în picioare, murmurând pentru sine.


- Ai ucis, ai furat...

El văzu cum pe chipul îngerului se desenă un zâmbet, iar în clipa următoare, Samael îşi ridicase, privindu-l în ochi pe Creator.

Ceva la Samael era diferit, culoarea irisului nu mai era la fel, ochii săi erau roşii ca focul, privirea lui te ardea, strălucirea aripilor şi a corpului deja era inexistentă, îngerul acum schimbat îl observă cu o privire provocatoare şi începu să vorbească.

- Tu, tu mă judeci pe mine, cu ce drept? În clipa următoare Samael ridicase vocea, strigat, MARELE HYPERION, creatorul universului, mă acuzi pe mine de crimă? Când tu ţi-ai omorât propriul fiu! Acesta începu să râdă, cu-n râs malefic. Hyperion îl privea mânios în tim ce acesta continuă, locul acesta nu este pentru mine, nu am vrut să fiu niciodată aici, urăsc locul ăsta. În clipa următoare, aripa sa dreaptă începuse să se desprindă de corp, iar Samael urlă de durere, din locul rănit începu să curgă un lichid alb, transparent şi gelatinos, era sânge, sânge de înger, intre timp ce cealaltă aripă se desprindea încet de corp, Hyperion spuse.

- Eşti o ruşine pentru această lume d... acesta nu reuşi să sfârşească fraza, când Samael se eliberă din mâinile gardienilor şi se apropie în fugă către Hyperion, împingându-l, amândoi căzând în, Abyssi".